Mic jurnal cu amintiri

Specialista in limba araba literara – un corespondent oriental pentru latina clasica (asadar, forma exclusiv livresca) – nu s-a situat niciodata in prim-planul vietii intelectuale romanesti. Nu a detinut functii publice de anvergura. Consacrarea internationala a tinut-o, paradoxal, departe de agitatia promovarii nationale. Ne-am impacat cu anomalia ca multe dintre personalitatile romane, recunoscute in cercuri de pe mapamond, sa ramina anonime in tara noastra. (…)

Se vede ca trasatura de baza a acestei doamne este discretia.

Ca si cartea lui Ion Vianu, Amor intellectualis, acest Mic jurnal cu amintiri reprezinta radiografia unui destin. Interesant e si felul cum a fost conceput: tot ca un tur de forta, sub forma unui jurnal (intins intre noiembrie 2009 si martie 2012) al trecutului. Foarte rar Nadia Anghelescu se refera la actualitatea redactarii lui. In schimb, zi de zi (sincopele se pot numara pe degetele de la o mina), convoaca intimplari de demult, sedimentate deja in memorie. (…)

…cartea este incintatoare. Dintr-o colectie de amintiri, ea devine un adevarat roman al faptelor marunte (si prin aceasta, esentiale) cum nu sint prea multe la noi. Cu o sinceritate aproape cruda, dar nici o clipa ineleganta, severa profesoara de la Universitate isi lasa deoparte necesarul olimpianism si pune in scena un intreg ceremonial al tandretii.

Daca este sa va spun cam in ce familie de evocatori as plasa-o, as lega-o cu doamna Annie Bentoiu, cu amintirile Anamariei Smilgelschi si cu Micaelei Ghitescu, deci niste existente lineare in aparenta, simple si care se depliaza in fata noastra exact ca istoria Romaniei de pe la 1930-1940 pina in 2012.

Cartea de memorii a celei mai importante orientaliste din Romania este insa, mai degraba, o restituire a „secretelor vizibilului”, o punere in context a unui parcurs profesional care se identifica si cu crearea unui domeniu in Romania. E o viata intreaga (suav, dar ferm) dedicata lingvisticii, orientalisticii si propriei vocatii.

Mic jurnal cu amintiri reproiecteaza si ofera cititorului de azi aceasta traiectorie. Fara vorbe mari, fara retorisme, fara autoeroizari, dar si fara autovictimizari. Autoarea e un om tare, care nu se sfieste sa puna pe hirtie lucruri ce ii deranjeaza pe unii ori pe altii. E un om lucid, caruia nu-i plac mistificarile, si un intelectual atent, deopotriva, la ce s-a intimplat si la ce i s-a intimplat. Cursorul e deplasat cu metoda reconstitutiva si talent evocator, cu un spirit analitic exersat in a a scoate ori esenta, ori nuanta necesara dintr-o scena.