Teatru I - Cantareata cheala. Lectia

Descriere

Personajele din Cîntăreaţa cheală vorbeau, spuneau lucruri banale. Dar nu ca să critic banalitatea spuselor lor am scris această piesă, nu, deloc. Ceea ce spuneau ele nu mi se părea banal, ci uimitor şi extraordinar în cel mai înalt grad.
Mi-a ieşit o piesă comică, pe cînd sentimentul iniţial nu era unul comic. Pe acest punct de plecare, s-au grefat mai multe lucruri: sentimentul stranietăţii lumii, oamenii vorbind o limbă ce-mi devenea necunoscută, noţiunile golindu-se de conţinutul lor, gesturile despuiate de semnificaţia lor şi, de asemenea, o parodie a teatrului, o critică a clişeelor conversaţiei.

Mi-am zis că, pornind de la elementele cele mai simple ale aritmeticii, de la alfabetul aritmeticii, dacă pot să spun aşa, se poate face o piesă.
Să împingi burlescul la extrema lui limită. Ici un uşor bobîrnac, o alunecare imperceptibilă, şi te regăseşti în tragic. E o scamatorie. Trecerea de la burlesc la tragic trebuie să se facă fără ca publicul să-şi dea seama. E ceea ce am încercat în Lecţia.
EUGÈNE IONESCO