Avuția și sărăcia națiunilor. De ce unele țări sunt atât de bogate, iar altele atât de sărace

Avutia si saracia natiunilor este o carte care are darul de a infatisa lucruri complicate intr-un mod limpede si agreabil, fara ca prin asta sa le simplifice in mod nepermis sau sa le trivializeze suparator. Exista, desigur, riscul ca cititorii sa o aprecieze in masura in care analizele vin (sau nu) in intimpinarea propriilor convingeri ideologice, dar trebuie sa i se recunoasca meritul unei constructii bine articulate si al unui stil atragator.

Asa stind lucrurile, tot ce poate oferi exegeza, fie ea si istorica, pe marginea unor serii de date statistice este tot o poveste care isi datoreaza coerenta, atractivitatea si pretinsa relevanta ingeniozitatii celui care asaza intr-un scenariu datele vehiculate. Pentru David S. Landes nu incape dubiu ca Europa este marele cistigator al modernitatii in materie de progres economic. Este vorba despre o Europa „expandata“, un echivalent al Vestului care include si Americile dinamizate de infuziile imigrarilor europene (de la conchistadori la protestantii englezi). Stradania lui, intemeiata pe studiu erudit si savant, pe pozitionarea deschis eurocentrica („Unii ar spune ca eurocentrismul nu este benefic pentru noi, pentru lumea intreaga, si ca ar trebui, prin urmare, evitat. Persoanele respective ar trebui sa-l evite. Cit despre mine, eu prefer adevarul in detrimentul curentelor de gindire.“) si pe interesul autentic de a gasi adevaruri, duce la rezultate admirabile, chiar daca nu si definitive. Cu adevarat recompensante mi se par, insa, la lectura cartii pe care autorul american o semneaza feluritele remarci de parcurs, oarecum colaterale sau, in orice caz, acompaniind principalul parcurs al cercetarii. Exista formulari memorabile, tinind mai degraba de reflectiile unui nou Montaigne decit de ambitia principala a explorarii istoricului.