Escadrila de Nistru

Descriere

Paginile memorialistice ale comandorului Virgil Alexandru Dragalina sunt structurate în trei părţi, Tânăr marinar în România dinainte de război (1903-1916), Carnet de campanie (1916), Pe frontiera de Răsărit (1918-1919), şi redau evenimente şi întâmplări în mare parte inedite, din care amintim: La ancoră în Bosfor (1912-1913), Vizita ţarului la Constanţa (1 iunie 1914), Tragicul sfârşit al torpilorului „Zmeul” (3 aprilie 1917), Luptele de la Vâlcov, L’Armée du Danube se retrage în Basarabia, Aerodromul şi staţia radio de la Atarik – aruncate în aer, Odessa (1919).

“Acum comandam o frumoasă forţă navală pe care eu o botezasem Escadrila de Nistru – toate vedetele, multe şalupe armate cu mitraliere, remorchere armate cu tunuri etc., batalioane de infanterie şi jandarmi cu efective de război, artilerie de câmp, comandată de un locotenent-colonel, toate puse sub ordinele mele şi la dispoziţia mea, iar la nevoie puteam cere întreaga divizie a generalului Mircea Botez. Aveam însă căpitani foarte capabili şi marinari foarte viteji şi cu ei am zdrobit încercările ruşilor de a trece frontiera. [...] Căpitanii mei, ofiţeri de elită, culţi, îndrăzneţi şi viteji – Constantin Biberi, Ştefan Baicu, Ioan Focşa, Ioan Petrescu-Malcoci, Iosif Răşcanu, Constantin Ulic, Petre Vasile, Matei Teodorescu –; cu aceşti ofiţeri, floarea marinei, înfruntasem hoardele ruseşti, fixându-le pe malul lor al Limanului, cu căpitanii mei trecusem armata franceză peste lac, protejându-i aripile, cu ei azvârlisem în aer aeroportul şi staţia de radiotelegrafie de la Atarik ori oprisem trecerea ruşilor prin insula Carolina, nimicindu-i aproape în întregime şi tot cu ei am capturat prin debarcare pe ţărmul rusesc 14 tunuri. [...] Cu aceşti capabili şi viteji căpitani am apărat de invazie Basarabia şi onoarea armatei franceze. Viteji între viteji, Ştefan Baicu, Ioan Malcoci, Constantin Ulic, bătrânul nostru camarad şi prieten Constantin Biberi, pe cât de capabil pe atât de îndrăzneţ, şi toţi ceilalţi! Ei bine! Niciuneia dintre aceste figuri legendare nu i-au fost recunoscute faptele de arme, niciunul nu a fost distins printr-un ordin de zi pe întreaga armată sau cel puţin pe marină, sau măcar o felicitare şi strângere de mână, nimic!” (Virgil Alexandru Dragalina)