Soț și soție (ediţie de buzunar)

Am aflat de la cititorii din Israel si din strainatate ca romanele mele au darul de a crea un dialog cu vietile lor emotionale. Pentru mine e un motiv de bucurie, chiar daca e dureros uneori. Cartile sint ca niste oglinzi puse in fata cititorilor si ii determina sa se autoexamineze si uneori sa se schimbe. Multe femei mi-au spus ca gratie cartilor mele s-au casatorit sau au divortat, au adoptat un copil sau si-au salvat casnicia, ori si-au schimbat cu totul viata. Pentru mine, o fosta aspiranta la psihologie, e minunat sa descopar valoarea terapeutica a lecturii.

Scrisul concentric al Zeruyei Shalev (in jurul centrului incandescent al familiei, tarii, apartenentei la ceva) e una dintre cele mai misterioase descoperiri pe care am facut-o in ultimii ani. Fraza ei unica, aluvionara si vie te urmareste multa vreme dupa ce ai inchis cartea, la fel ca tonul profetiilor visate, carora, la trezire, le uiti si cuvintele, si greutatea.

M-a interesat dintotdeauna interiorul, psihicul uman. Relatia fiintei umane cu ea insasi si cu cei din jurul ei. Dupa parerea mea, acest microcosmos intim este o lume intreaga. Granitele emotionale m-au interesat dintotdeauna mai mult decit cele geografice, iar razboiul dintre sexe mai mult decit cele dintre natiuni. Acest lucru isi gaseste expresia fireasca in ceea ce scriu.

Textele Zeruyei Shalev sint un virtej de senzatii si de trairi. Exista o mie de scenarii pentru fiecare decizie sau miscare. Pentru fiecare cuvint rostit de eroinele sale. Personajele au o constiinta exacerbata. Locuiesc intr-o oglinda care deformeaza totul. Daca ar fi sa-i povestesti romanele, ar fi imposibil. Nu sint multe lucruri de spus. Caci nu avem de-a face cu mari tragedii, ci cu povesti in surdina. Complet nespectaculoase. Dar pe care scriitura le face intense si atasante. De-a dreptul acaparante.

Dimensiunea intima a vietii ma preocupa si ma fascineaza. Nuantele si adincimile emotiei, emotie legata de noi, legata de cei apropiati noua. Istoria emotionala a personajelor literare care le conduce spre prezentul literar, catre lupta dintre determinism si schimbare. Incerc sa creez crize care vor zgudui personajele, intrucit o situatie de criza ne zdruncina si ne constringe sa vedem adevarul, fara a-l nega sau reprima. Din acea situatie tulburatoare, citeodata – dar nu intotdeauna – iesim invingatori. Cred ca literatura nu ar trebui sa mingiie, ci sa incerce sa provoace o adevarata revolutie in universul emotional al cititorului, o revolta nascuta din identificare, opozitie sau reflectie. Multi dintre cititorii mei din intreaga lume imi spun ca citirea uneia sau alteia dintre cartile mele i-a facut sa inteleaga ceva legat de ei si de viata lor si chiar sa se vada pe ei insisi si viata lor intr-o noua lumina, sa aleaga o directie noua. Acest lucru ma bucura foarte mult.