Flori pentru Zoe

O carte in care mi-am pus speranta, datorita feedback’ului pozitiv de pe internet.
In cele opt capitole ale sale, timpul sare de la un moment la altul, ceea ce te captiveaza si iti starneste interesul. Cele doua personaje tipice – un barbat trecut de prima tinerete (59 de ani – 60 la sfarsitul povestirii), care tocmai a trecut printr-o despartire de femeia care i-a oferit un copil si cu care si-a petrecut ultimii 34 de ani; si o fata tanara (de vreo 20-22 de ani), amatoare de distractii, iubitoare de bautura si joint’uri. Povestea constituie insemnarile “colorate” ale lui Richard.
Zoe reprezinta ultima aventura din viata lui Richard (barbatul care a ajuns la o varsta respectabila, avand o cariera de success, dar care tocmai se afla intr-o perioada mai grea a vietii sale, fiind in depresie datorita singuratatii dupa plecarea “sotiei sale”). Pe parcursul calatoriei lor de-a lungul Statelor Unite avand ca destinatie finala Canada, Richard ajunge sa o iubeasca pe Zoe din ce in ce mai mult.
In cele din urma calatoria lor se sfarseste la New York, dar experienta acelei lungi calatorii i-au apropiat pe cei doi, au reusit sa se accepte unul pe celalalt cu toate ca obiceiurile unuia nu erau “iubite de celalalt”; in cele din urma iubirea adevarata inseamna compromis, sa lase unul de la celalalt si incredere reciproca (cu toate ca fiecare aveau dubiile lor, au reusit sa treaca peste).
I-am dat nota 5 (3 stelute), deoarece ma asteptam la o poveste mult mai captivanta; speram ca Zoe sa nu imi dea imaginea unei tinere in culmea destrabalarii si a rebeliunii (avand un iubit care ii putea fi tata, fugind cu un necunoscut, iubirea ei fata de alcool si joint’uri, mucatul unui politist…). Din acest punct de vedere am fost profund dezamagita, in ciuda frumusetii prezentate, Zoe nu este un fenomen special. Richard a prezentat pentru mine barbatul blocat la “criza varstei mijlocii”, ducand o viata deztrabalata, plina de o multime de femei (pentru el conta iubirea spiritual nu cea trupeasca).