De ce am devenit lingvist? Omagiu Academicianului Marius Sala

Descriere

Acad. Marius Sala, născut în 1932 la Vaşcău, judeţul Bihor, este directorul Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” din Bucureşti, vicepreşedinte al Academiei Române (2006), membru al Real Academia Española (1978), Instituto Mexicano de Cultura (1981), Academia Nacional de Letras Uruguay (1994), Academia Peruana de la Lengua (2004) şi al unor comitete ştiinţifice internaţionale (Societatea de lingvistică romanică, Comitetul internaţional permanent al lingviştilor etc.), profesor invitat la universităţi din ţară (Bucureşti, Timişoara etc.) şi din străinătate (Málaga, Madrid, Heidelberg, Köln, Mexic, Frankfurt, Oviedo, Udine).
Volume publicate: Contribuţii la fonetica istorică a limbii române, Phonétique et phonologie du judéo-espagnol de Bucarest, Estudios sobre el judeoespañol de Bucarest, Le judéo-espagnol, Lenguas en contacto, Introducere în etimologia limbii române, De la latină la română (tradusă în 7 limbi), Cuvintele – mesageri ai istoriei, Portrete (2 volume), 101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create. Coordonator şi autor al unor lucrări colective: El léxico indígena del español americano. Apreciaciones sobre su vitalidad, El español de América, Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, Enciclopedia limbilor romanice, Enciclopedia limbii române. Coordonator al unor proiecte prioritare ale Academiei Române (Dicţionarul limbii române, Micul dicţionar academic, Dictionarul etimologic al limbii române, Istoria limbii române) şi al unor colecţii („Limba română”, „Etymologica”, „Viaţa cuvintelor”).
Distincţii: Steaua României în grad de cavaler, Commandatore dell’Ordine della Stella della Solidarietà Italiana, Officier de l’Ordre de la Couronne (Belgia), Officier des Arts et des Lettres şi Chevalier de l’Ordre National de la Légion d’Honneur (Franţa).

Am fost interesaţi să înţelegem şi, odată cu noi, cititorii acestei Festschrift, care pot fi resorturile adânci ale unei vocaţii, etimonul spiritual al unui parcurs în „lumea văzutelor”. I-am invitat astfel pe contributori să îşi împărtăşească experienţele, evocându-şi profesorii care i-au format, meditând asupra drumului pe care l-au urmat, asupra îndoielilor, căutărilor şi opţiunilor Domniilor Lor. Suntem încredinţaţi că relatările autobiografice reunite aici depun mărturie pentru istoria disciplinei noastre.