Iubiri nomade

Nici nu stiu cand am terminat de citit "Iubiri nomade", o carticica (altfel nu pot sa-i zic) semnata de temerara Isabelle Eberhardt. Cele 120 de pagini o fac sa para mai degraba o revista pentru femei in format de buzunar. Si asemanarile cu o publicatie dedicata publicului feminin nu se opresc aici: cele 12 povestiri reunite in carte abordeaza subiecte sensibile si toate vorbesc, intr-un fel sau altul, despre iubire. Si doar e lucru stiut ca noi, femeile, suntem fascinate de povestile de iubire. E adevarat ca sexul vinde, dar imi place sa cred ca iubirea vine tare din urma. Povestirile din carte au toate un aer oriental, sporit si de coperta... valurita. De asemenea, toate sunt unite de o nota dulce-amaruie care te face sa apreciezi finalurile fericite de care nu toate povestile de iubire au parte. Si cu siguranta nu povestile de iubire din aceasta carte. Scriitoarea Isabelle Eberhardt a avut ea insasi o viata demna de a fi povestita, cu un final potrivit povestirilor cuprinse in aceasta carte a iubirilor nomade. Scriitoarea, nascuta in Geneva, alege de bunavoie sa se converteasca la religia islamica si sa duca un trai nomad, explorand tinuturile Africii, unde a si murit de altfel, la varsta de numai 27 de ani. Tragedia propriei vieti confera o mina si mai induiosatoare randurilor pe care va recomand sa le parcurgeti.