Joseph Haydn

Descriere

Intre catedră, activitatea managerială, „bagheta” regiei de operă (încercată şi definită la rândul ei, cu succes), viaţă de familie, Florenţa Marinescu, luând prin surprindere, aşa cum obişnuieşte, oferă o nouă concretizare obiectuală: un amplu eseu asupra lui Joseph Haydn. Bine-venit. M-am întrebat, însă, firesc: de ce Haydn? Evident, pentru că piaţa românească de carte, cea muzicologică, nu vehiculează în prezent un asemenea document. Poate, în al doilea rând, şi din spiritul... justiţiar (!), care îi este propriu autoarei. Anul dedicat lui Mozart a „neglijat” într-o anume măsură personalităţile-pereche, iar Haydn, prin cele aproape 1 000 de lucrări compuse, are dreptul la perpetuă atenţie şi respect. Cu ele, „compozitorul păşeşte prin veacuri de istorie”, feedbackul audiţiei partiturilor sale având efectul benefic al purificării spirituale. Există oare ceva mai eficient decât gestul editorial pentru a-l readuce în actualitate? în cazul de faţă, sub condeiul Florenţei Marinescu – neobosit-iscoditoare, descoperi­toarea detaliilor semnificative, interesante, decent-suculente –, autorul îl seduce şi pe neofitul care, antrenat în lectură, mai întâi din curiozitate, nu lasă din mână cartea până la final. Exerciţiul Florenţei Marinescu, susţinut de o documentare selectă, de analize muzicale şi estetice profesioniste, este explicit şi lesne de înţeles pentru marele public.
Identific printre rânduri preocuparea de a puncta creaţia de operă a compozitorului. Cum altfel? Chiar dacă Haydn nu a fost important pentru genul liric, analiza sub lupă a manierei sale componistice şi stilistice îi demonstrează virtuţile, grăitoare pentru talentul, îndemnarea constructului sonor, de la care însuşi Mozart a putut conserva adevăruri muzicale.

Daniela Caraman Fotea