TUTU. Uimitoarele aventuri ale motanului Tutu, povestite de el insusi

Descriere

Ilustratii de Polina Zinoviev

M-am născut într-o casă părăsită, dintr-un tată necunoscut şi o mamă care m-a abandonat. La vârsta de trei săptămâni, am rămas singur. Am stat în coşul în care venisem pe lume vreo două zile, apoi m-am strecurat printr-o gaură din uşa putrezită şi am ieşit în curte. Era o zi de primăvară. M-am târât cu ultimele puteri până la o pajişte cu ierburi înalte, presărată cu flori albe şi galbene.
Deodată am auzit un vâjâit îngrozitor şi coasă mi-a trecut pe lângă urechi, cât pe ce să-mi reteze jumătate dintr-o mustaţă. Am văzut cum o umbră imensă se apleacă asupra mea. Apoi am auzit o voce ca un tunet.
-Ia te uită ce era să fac! a spus umbra şi m-a ridicat din iarbă sus-sus.
- Ce cauţi aici?
Am încercat să spun ceva, dar nu am reuşit să scot decât un scâncet slab.
- Văd că n-ai putere nici să miorlăi! a spus umbra, care treptat a căpătat chipul unei bătrâne. Bătrâna m-a băgat în buzunarul de la şorţ şi a continuat cositul până a dat gata toată pajiştea.
în buzunar era cald şi am adormit. M-am trezit spre prânz, când bătrânica m-a scos din şorţ, m-a pus la soare lângă o magazie şi s-a spălat pe mâini.

A intrat în casă şi s-a întors cu o pâine mare, rotundă şi o sticlă cu lapte. A muiat puţin miez de pâine în lapte şi mi l-a pus într-o cutiuţă de plastic.
- După ce mănânci, te duc în magazie. Uf, ce să mă fac cu tine? Sunt prea bătrână să-mi iau încă o grijă pe cap. Şi trebuie să fii şi plin de purici.
Am protestat prin câteva miorlăituri, care nu au fost luate în seamă. După masă am fost apucat de ceafă şi pus, în magazie, într-o cutie de carton, pe un preş rupt. încolăcit în jurul cozii, torcând uşor, am adormit, să uit de primejdiile prin care trecusem şi să pot face faţă viitorului.