Cuvinte încrucișate

Aurora Liiceanu (…) povesteste ca o prozatoare, iar, ca psiholog, nu uita sa se indoiasca de rezultatele explorarilor sale prin capetele altora. Fiindca cei care-i povestesc una sau alta din trecutul lor ii spun ceea ce cred ca li s-a intimplat. Chiar si cind e vorba de noi insine, fabulam fara sa ne dam seama, pentru ca propriul nostru trecut, cind vorbim despre el, nu e ce am trait in realitate, ci ceea ce ne place sa credem ca ni s-a intimplat.

Aurora Liiceanu are, in mod cert, un ghem nevazut, din care tot desira povesti (…).

Ca in tot ce scrie Aurora Liiceanu, intimplarile fosnesc de reflectii, iar meditatiile privind orice tema forfotesc de mici episoade ori intimplari adevarate. Punti vizibile si tuneluri ascunse leaga mereu viata si literatura in cartile autoarei, caci orice incercare de a explica destine si intimplari ce tin de experienta directa o duc spre literatura, iar in literatura nu cauta altceva decit simburele de traire autentica.

Sigur ca exista aceasta lupta [intre Adevar si Memorie, intre Amintire si Realitate], pentru ca memoria este identitate, iar memoria este nu numai selectiva, dar si mereu supusa schimbarilor date de propria noastra schimbare. Orice individ isi construieste scenarii ale trecutului, adesea cosmetizate de nevoia de a ne accepta viata asa cum a fost ea. Lumea reala nu a fost chiar cea din capul nostru si acest lucru este farmecul vietii. Cine poate preciza care este diferenta intre imaginarul nostru si realul trait? Fabrica mintii noastre face confectii carora le dam statutul de adevar.

Mai toate Intimplarile din Cuvinte incrucisate, recent aparutul volum din seria de autor „Aurora Liiceanu”, la Editura Polirom, pornesc de la experiente de viata, „amanunte biografice”, sperante, iluzii si visuri, idei, prejudecati, traite fie de catre prieteni si apropiati ai ei, fie chiar de cea care scrie (...)

Dupa lectura, seductia stilistica nu e urmata de vreo pulverizare a efectului, ci, dimpotriva, de adevarata miza a scrisului Aurorei Liiceanu: decantari de substanta si tilcuri negrabite, durabile, care le fac pe acestea din urma sa devina si ale noastre, pentru ca ele, „cuvintele incrucisate" in acest volum, vorbesc despre noi toti (...)