Dreptul familiei. Editia 4

Descriere

Spre deosebire de alte ramuri ale dreptului civil, finalitatea normelor dreptului familiei nu este aceea de a institui o justiţie comutativă, ci de a organiza instituţii de pază ale „stării de bine”, personale şi patrimoniale, a fiecăruia din membrii familiei, prin echilibrul între independenţa fiecăruia şi solidaritatea intrafamilială.

Dispoziţiile noului Cod civil „Despre familie” se remarcă prin tendinţa de „contractualizare” a materiei, de a lăsa la îndemâna soţilor libertatea fără precedent în legislaţia noastră de a-şi organiza prin acordul lor viaţa conjugală, îndeosebi în compartimentul patrimonial – calitativ subordonat celui personal – ca reflex al autonomiei personale, profesionale şi sociale a fiecăruia dintre soţi, şi de a regla tot astfel, prin acordul lor, conflictele familiale. Aceste prevederi, cu unele excepţii, sunt aplicabile inclusiv căsătoriilor în fiinţă la data intrării în vigoare a legii.

Filiaţia, atuu-ul apartenenţei la o familie anume, este consacrată prin norme care acoperă gama de nuanţe între triumful adevărului biologic – dreptul la acţiune în tăgada paternităţii a presupusului tată biologic – şi secretul ascendenţei – în cazul reproducerii umane asistate cu terţ donator, şi este gestionată, ca privilegiu al responsabilităţii, într-un balans al autorităţii părinteşti şi al interesului superior al copilului, ca regulă prin acordul părinţilor, deopotrivă şi în aceiaşi termeni în timpul căsătoriei, în afara căsătoriei şi după divorţ.