Colosul din Maroussi

In 1939, simtind amenintarea razboiului si a retardului artistic, Henry Miller pleaca in Grecia la invitatia prietenului sau, Lawrence Durrell. Impresionat de peisajele si de oamenii pe care ii intilneste, in special de scriitorul grec George Katsimbalis, caruia i-a dedicat cartea, Miller incepe sa-si astearna pe hirtie opiniile radicale despre razboi, impresiile si transformarile spirituale prin care trece zi de zi in contact cu locuri si oameni care il fascineaza profund.

Colosul din Maroussi este o carte de adoratie despre Grecia, care-l subjuga pur si simplu pe cititor (...). Miller ne plimba sufletul printr-o Grecie a deceniului trei spre patru, dar cititorul e permanent tentat sa se raporteze la Grecia contemporana, constatind ca multe lucruri sint si astazi valabile.

Stilul poetic, usor infiorat, insa bine pliat pe starile sufletesti ale scriitorului – imbatat de frumusetea locurilor si a locuitorilor Eladei – recomanda din plin aceasta carte tradusa impecabil de doamna Cristina Felea. Spun unii ca e cea mai buna carte a lui Henry Miller, altii ca e cea mai frumoasa declaratie de dragoste adresata Greciei...

In ansamblul ei, opera lui Henry Miller e un JURNAL al edificarii unei constiinte tulburate de realitati, sanctionind si elogiind, impatimit de mari creatori, modele absolute pentru sine si pentru viitoarele pagini scrise sub pecetea marilor taine ale lui Dostoievski in primul rind.

Din punctul de vedere al lui Miller, cel mai valoros roman al sau este Colosul din Maroussi, inspirat din perioada pe care a petrecut-o in Grecia, la prietenul sau Laurence Durell. Henry afirma intr-un interviu ca ceea ce ii place la aceasta carte este faptul ca „e vesela – exprima bucurie si ofera bucurie”.

Colosul din Maroussi [...] un eseu de mare subtilitate si un poem de mare virtuozitate contemplativa.