Curierul fiscal, Nr. 1/2011

Descriere

Impozitul minim şi modul de reglementare a introducerii, luării în calcul la definitivarea impozitului pe profit şi eliminarea lui a dus în mediul fiscal la o serie de situaţii „ciudate”. Eliminarea lui, dacă la nivel de contribuabil a dus la o eventuală diminuare a sarcinii fiscale, ar fi trebuit, cel puţin teoretic, să uşureze şi munca truditorilor în ale fiscalităţii. Numai că şi după moarte acest impozit (sau apendice al impozitului pe profit) ne dă bătăi de cap. De câte ori nu am auzit în ultima perioadă întrebări de genul: cum se determină impozitul pe profit pentru anul 2010? perioadele fiscale sunt ani fiscali sau nu? pentru determinarea impozitului aferent perioadei 1 octombrie - 1 decembrie ce venituri şi cheltuieli luăm în calcul? doar cele aferente trimestrului IV sau cumulat de la începutul anului (cu scăderea impozitului pe profit (nu a celui minim) aferent primelor trimestre)? cum calculăm deductibilitatea a protocol? dar la pensiile private? Din păcate întrebări fără răspuns sau cu răspuns multiplu (numărul variantelor de răspuns crescând pe măsură ce aprofundezi tainele fiscalităţii). Dar care răspuns este cel corect? Tare am vrea să ştim.

Totul pleacă de la o interpretare ce se dă termenului de perioada fiscală. Unii zic că e an fiscal, alţii că nu, ci doar o submulţime a anului fiscal (ceea ce schimbă radical optica). Probabil unele lămuriri ale ministerului vor aduce puţină lumină şi se va rezolva situaţia din punct de vedere practic. Până la urmă când semnezi pe sume contează ce zice cel ce te va controla. Va rămâne însă o dilemă ce va fi îndelung dezbătută de cei ce vor dori să înţeleagă filozofia fiscalităţii: există principialitate, există logică în textele fiscale sau s-a dorit doar o rezolvare „pe fugă” a unei probleme ce a ţinut mai mult de o decizie politică? Poate că era mai bine să rămână impozitul minim până la 31 decembrie 2010.

Oricum, reglementarea fiscală rezultată ca urmare a eliminării impozitului minim seamănă într-un fel cu cea creată de neconcordanţele între O.U.G. nr. 58/2010 şi H.G. nr. 731/2010 referitoare la supunerea la contribuţii a veniturilor de natură profesională: avem mai multe variante şi nu ştim care este corectă (sau indiferent de ce argumente sunt pentru fiecare variantă, corectă va fi doar cea care va reprezenta poziţia oficială a statului). Poate doar percepţia diferă: cea referitoare la impozitul minim este mai rafinată, mai din saloanele boiereşti, pe când cealaltă era mai gregară. Dar tot un fel de dar grecesc rămâne. Troienii ştiu asta.

Redacţia