Pseudokinematikos: fals tratat de cinema romanesc

Descriere

Cinefilul e pe cale de dispariţie. Locul său pe scara involuţiei e luat de o specie nouă, mutantă: cinevoratorul. îl puteţi recunoaşte după hămeseala cu care înfulecă, fără discernământ, orice film i-ar ieşi în cale. Cinevoratorii născuţi după 1989 au o scuză: au crescut cu cinematograful de consum. Le-ar fi şi greu să pătrundă în Zonă fără o călăuză pricepută. E vorba de Zona filmului desăvârşit, Zona „filmului ca icoană”, cum îi place lui Marian Sorin Rădulescu să o numească.

Ceea ce ţineţi în mână nu este o carte. Pseudokinematikos este o hartă. Cine se apleacă asupra ei cu atenţie va descoperi comorile uitate ale filmografiei româneşti din perioada comunistă. Şi va desluşi valorile autentice şi neperisabile ale cinematografului dintotdeauna. Va şti să se orienteze în hăţişul cinematic şi să deosebească filmele-icoană din abundenţa de false icon-uri. Mai important, va învăţa să selecteze ceea ce vede.

în acest ev al dictaturii imaginii avem nevoie mai mult ca oricând de o călăuză. Cronicile lui Marian Sorin Rădulescu vorbesc mereu despre unul şi acelaşi lucru: sensul adevăratului cinema este de a lumina şi ilumina. De a atrage reflecţia, nu de a distrage. De a educa gustul, nu de a îl perverti. De a curăţi ochiul, nu de a-l sminti. Ceea ce ţineţi în mână nu este o carte. Pseudokinematikos este o Hartă. Cine se apleacă asupra ei cu atenţie va descoperi comori uitate. Şi, poate, drumul spre Zonă...

Lucian Mircu