Hristos, pamantul celor vii

Descriere

învierea lui Hristos cu trupul, piatră de poticnire în toate timpurile, constituie totuşi fundamentul revelaţiei evanghelice. O veritabilă înţelegere a credinţei este, azi mai mult ca oricând, necesară, căci „materialismul dogmatic, erotismul spasmodic, căutarea unei nirvana impersonale nu au altă cauză decât ezitarea creştinilor contemporani de a proclama şi încerca să trăiască învierea trupului“. Adevărata tradiţie biblică şi patristică este învierea comunicată, este învierea noastră în Cel înviat.

în aşteptarea lumii noi, complet „schimbate la faţă“, lumea Parusiei, „revoluţia tehnică ar putea constitui foarte bine un al doilea Vechi Testament nu al primei, ci al celei de-a doua veniri. Ea unifică planeta tot aşa cum Imperiul Roman unificase, în vremea întrupării, lumea mediteraneeană“. Ea descalifică vechile culte şi, totodată, îl face pe individ mai conştient de exigenţa dreptăţii. Există evoluţii indispensabile cărora creştinii trebuie să li se asocieze. Dar dincolo de ele şi prin ele se conturează, urgentă, problema sensului lor şi a modului în care trebuie să adere creştinii la ele.

Olivier Clément (1921–2009) este un scriitor, poet şi teolog francez. Ateu în tinereţe, la vârsta de treizeci de ani s‑a convertit la creştinism în confesiunea ortodoxă, sub influenţa unor autori ca Vladimir Lossky şi Nikolai Berdiaev. Şi-a desfăşurat activitatea ca profesor la liceul Louis-le-Grand, la Institutul de teologie Saint-Serge din Paris şi ca responsabil al revistei de teologie Contacts. A fost distins cu titlul Doctor Honoris Causa al Facultăţii de teologie ortodoxă din Bucureşti şi al Facultăţii de teologie catolică din Louvain.

Olivier Clément a fost interlocutorul mai multor reprezentanţi de seamă ai vieţii spirituale contemporane, ca papa Ioan Paul al II-lea, patriarhul Athenagoras, Dumitru Stăniloaie, frère Roger de Taizé, Andrea Riccardi.

Printre titlurile sale cele mai cunoscute se numără L’église orthodoxe (1961), L’Essor du christianisme oriental (1964), autobiografia spirituală L’Autre Soleil (1975), Le Visage intérieur (2001), Orient-Occident: Deux passeurs, Vladimir Lossky et Paul Evdokimov (1985), Notre Père (1988), Rome, autrement: Une réflexion orthodoxe sur la papauté (1995), Taizé, un sens à la vie (1997), Petite boussole spirituelle pour notre temps (2008).