De pe o zi pe alta. Carnet intim (1913-1918)

Descriere

O piesa rara : jurnalul unei tinere bucurestence din lumea buna
în anii primului razboi mondial.

O fiinta rara si ea : frumoasa, inteligenta, bogata, curajoasa,
muncitoare, frivola si serioasa, fericita si distrusa.

în aceste pagini dezarmant de sincere si vii, Arabella Yarka se povesteste

nu doar pe sine, ci si Bucurestiul fara griji care avea sa cunoasca bombardamentul,

refugiul masiv în Moldova, spitalele de pe front, haosul lasat de arme în urma lor.

Infirmiera voluntara, apropiata de Familia regala si apreciata de medicii

din Misiunea franceza, Arabella noteaza febril zilele de tensiune, elanurile inimii,

meditatiile însingurate asupra destinului, peisaje de ses si de munte, scene de moravuri.

Aceasta obisnuita a saloanelor, surprinsa de intrarea tarii în razboi, e obligata sa-si poarte

singura de grija si sa se descopere. Experienta ei feminina asumata elimina destule

prejudecati, oferind si o imagine proaspata, nuantata a României aflate într-una

din marile înclestari ale istoriei.

Cei ce ne cunosc arhivele nu mai spera sa gaseasca în ele memorii sau jurnale inedite

de la începutul secolului XX. Textul Arabellei Yarka – despre care unii au auzit,

dar cei mai multi nu l-au citit – ar fi printre ultimele înca necunoscute si de interes national,

daca nu chiar ultimul document de acest fel. E drept ca va fi fost mic tirajul cartii aparute

în franceza la Bucuresti în 1937, iar numele autoarei si titlul nu-i puteau inspira nici unui

bibliotecar obisnuit atîta « credit istoric », încît sa achizitioneze volumul cu ochii închisi,

sigur ca-i ofera posteritatii informatii si perceptii de prima mîna despre România Marelui Razboi.

Dar nu e asta singura pacaleala careia i-au cazut victime spiritele riguroase, învatate cu cartile.

Si cititorii mai « literari » trebuie sa fi ramas perplecsi : unde s-o plaseze, cum s-o trateze

pe « cocoana asta » a carei proza nu cadra cu gusturile si practicile « moi » ale clasei ei,

al carei teribil talent nonconformist împungea tocmai limitele unei civilizatii prea închistate

în ograda ei, si asta în timp ce propriul sentimentalism – de care mai si rîdea ! – o ducea

atît de devreme în pragul instrospectiilor psihanalitice ? Si-apoi, uriasa complicatie creata

de optiunile « subiective » ale duduii, care idealizeaza orice îi încalzeste inima, dar e în stare

sa distruga mituri nationale pentru ca le cerceteaza mult prea de aproape si le cîntareste

cu masuri mult prea universale, diminuînd de-a valma guvernanti, diplomati, militari de prestigiu !

Pe scurt, un preaplin de suflet, de creier si de onestitate, toate feminine, adica « o belea ».

Culmea, majoritatea româncelor scolite stiu ca femeile de-aici au fost prezente active

si interesante în viata tarii uneori cu mult înaintea celor din vestul Europei. Dar, cu cîteva

notabile exceptii apasat literare – Elena Vacarescu si Martha Bibescu, de pilda –, la îndemîna

au avut mai ales biografii, texte care rezuma si fac apel la imaginatie. De data asta,

în De pe o zi pe alta, au si proba vitala : adevarul miscator, ce nu se dorea literar

dar care atinge performante literare, al unei conationale stapîna pe inima si judecata ei

acum o suta de ani.