Donna Alba

     

* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții

Titlul „Donna Alba”, de Gib I. Mihăescu, apărut la Editura Eminescu, se înscrie în literatura română interbelică, aducând în prim-plan teme precum erotismul, obsesia și analiza psihologică a personajelor. Romanul explorează universul interior al unui personaj masculin, Ștefan, marcat de o pasiune mistuitoare și adesea contradictorie pentru figura feminină enigmatică, Donna Alba.

Mihăescu construiește un personaj feminin complex, care transcende realitatea și devine o proiecție a dorințelor și angoaselor eroului. Donna Alba nu este doar o femeie reală, ci și un simbol al idealului feminin, o întruchipare a frumuseții și a misterului, care îi bântuie pe bărbați și le tulbură existența. Această dualitate este una dintre principalele forțe motrice ale romanului, generând tensiuni și conflicte interioare intense.

Stilul lui Gib I. Mihăescu este caracterizat printr-o prozodie rafinată și o atenție deosebită acordată detaliilor psihologice. Autorul utilizează monologul interior, descrierile sugestive și dialogurile încărcate de subînțelesuri pentru a pătrunde în adâncurile sufletului uman. Narațiunea este fragmentată, alternând planuri temporale și perspective, ceea ce contribuie la crearea unei atmosfere de ambiguitate și incertitudine, reflectând starea de spirit a protagonistului.

Un alt aspect notabil al romanului este explorarea obsesiei, o temă recurentă în opera lui Mihăescu. Pasiunea lui Ștefan pentru Donna Alba depășește limitele unei iubiri obișnuite, transformându-se într-o adevărată obsesie, care îi domină întreaga existență. Această obsesie îl conduce spre introspecție, spre o confruntare cu propriile dorințe și limite, dar și spre o alienare față de realitatea înconjurătoare.

„Donna Alba” este, de asemenea, o meditație asupra naturii iubirii și a relațiilor interumane. Romanul sugerează că iubirea poate fi atât o forță creatoare, cât și una distructivă, capabilă să ridice omul la înălțimi spirituale, dar și să-l arunce în abisurile disperării. Personajele lui Mihăescu sunt adesea captive ale propriilor pasiuni, luptând cu ele însele și cu destinul.

Pe lângă temele majore, romanul abordează și aspecte sociale ale epocii, prezentând un tablou al vieții boeme și al societății interbelice, cu idiosincraziile și convențiile sale. Cu toate acestea, accentul rămâne pe dimensiunea psihologică și existențială, pe explorarea labirintului sufletesc al personajelor.

„Donna Alba” este o carte ce invită la reflecție, o lectură ce provoacă și fascinează prin complexitatea personajelor și profunzimea ideilor. Este o operă ce se adresează cititorilor interesați de literatura psihologică și de explorarea condiției umane în fața pasiunilor devoratoare.