Ispravile lui Pacala

Descriere

Petre Dulfu provenea din mediul rural, dar facandu-si studiile cu temeinicie si devenind profesor si autor de manuale, iata-l la randu-i citadin, imprimand operei de asemenea un vadit caracter didactic. Superior lui Ispirescu prin cultura si prin cunoasterea de la sursa a productiilor folclorice, Dulfu ii devine egal in calitatea sa de repovestitor. Ambii scriitori au inteles necesitatea moralizatoare a creatiilor populare, accentuand aceasta tinta si neabatandu-se de la naratiunea exacta a basmelor si povestilor.[...]
Dulfu a dat scrieri pentru popor, el a indepartat din naratiune tot ce ar fi putut impiedica intelegerea directa, imediata. Operele lui si-au gasit prin aceasta o raspandire uluitoare, alaturi de cele ale lui Ispirescu...
V. Craciun

MOªTENIREA
Nu azi, nici ieri, hei! de-atuncea, ap-a curs pe Olt cam multa!
(Sanatate, de la Domnul, celor care ma asculta!)
Undeva, p-aici, sub cerul scumpei noastre Romanii,
intr-un sat, traia - se zice - un mosneag, ce-avea trei fii.
Cei mai varstnici, de! ca lumea! cand mai buni si cand mai rai,
Cand mai dezghetati la minte, cand mai prosti, sarmani de ei.
Cel mic insa... alta fire! Suflet bun, dar mult poznas.
Ca sa faca el vreun lucru, cum se faptuieste, as!
Toate le facea sucite si pe dos, de te-ncruceai.
Un natang, un gura-casca iti parea - cand il vedeai.
Ii ieseau la capat insa toate-asa de minunat,
Ca, de fapta-i savarsita, locului stateai mirat.
O placere-avea: de lacomi, de neghiobi, sa-si raza-n lege!
ªi, ca el, la gard prostia cine mai stia s-o lege?
"Nazdravan!" ziceau o seama. Altii: "Ba e un ticnit!" Iar la urma, toti: "Pacala" oamenii l-au poreclit.
Intr-o zi, batranu-si cheama fiii langa pat: - Mi-e rau!
Mi-a venit pesemne ceasul... Ramaneti cu Dumnezeu!
As fi vrut, la despartire, sa va las ceva stransura,
Ca eu stiu ce greu o duce un sarac., si cate-ndura!
Dar in lume nu-i pe vrute, faci atat cat ti-e puterea.