Dictionar ortografic al limbii romane / DOR

Descriere

Ortografia romaneasca este usoara numai in raport cu unele limbi care au o ortografie mai grea. Ea nu este usoara in sine, in mod absolut, ceea ce rezulta si din literele cu mai multe valori, si din literele cu valori comune, din neconcordantele dintre scriere si pronuntare la multe cuvinte, din amestecul de principii pe care se bazeaza si de criterii luate in considerare, din numeroasele exceptii de la reguli sau din numeroasele
reguli particulare si chiar individuale, precum si din inaccesibilitatea unora dintre ele. Ortografia limbii romane este usoara si in raport cu ortoepia ei (pronuntarea ei literara), dar, in masura in care ortografia este predominant fonetica - mai exact, fonematica -, ea preia cea mai mare parte a dificultatilor ortoepice. De aceea poate ca invatamantul si actiunile culturale ale limbii ar trebui sa adopte tactica de a releva laturile dificile ale ortografiei, pentru a face sa fie luata mai in serios, cu atentia sporita care se da oricarei discipline grele.
Mioara Avram


Ortografia este un domeniu al stiintei si practicii lingvistice, care se ocupa cu scrierea corecta a cuvintelor intr-o limba. Ea se afla in stransa conexiune cu un alt compartiment al lingvisticii - ortoepia, care studiaza pronuntarea corecta, literara a cuvintelor. Este vadita legatura ortografiei si cu punctuatia, care indica utilizarea corecta a semnelor de punctuatie ce marcheaza grafic pauzele si gama de modificari ale intonatiei la rostirea unui cuvant, a unei propozitii sau a unei fraze.
Atat ortografia, cat si ortoepia si punctuatia se bazeaza pe reguli sau norme obligatorii, care nefiind absolut rigide, din diverse motive admit si exceptii sau abateri. Respectarea regulilor ortografice, ortoepice si de punctuatie si cunoasterea exceptiilor asigura un grad sporit de utilizare adecvata a aspectului-model, literar, cult al unei limbi.
Ca si alte domenii ale cunoasterii, ortografia include o serie de componente, strans legate intre ele, ale caror reguli de utilizare implica o respectare conjugata, acestea contribuind in comun la insusirea faptelor de scriere, de rostire si punctuationale.
Traditional, in fruntea acestor componente sta alfabetul - totalitatea literelor, dispuse intr-o anumita ordine.