Balade vesele si triste

Descriere

Spiritul persiflant a convertit neologismul sau termenul prozaic, a dat viaţă unei poezii a cărei valoare stă nu în mărturisirea, ci în disimularea sentimentului, nu în grandilocvenţă, care, ori de câte ori apare, umbreşte opera, ci în discreţie, în şăgălnicie, în onestitatea lirică a poetului. Căci faţă de mulţi contemporani Topârceanu a avut luciditatea propriilor sale forţe, pe care a ştiut să le utilizeze cu folos.
Umorul nu e numai o trăsătură fundamentală a Baladelor şi Parodiilor, dar şi formula ingenioasă care, dezvoltându-se în tiparele clasice, a izbutit să închege un mesaj profund original.
Al. Săndulescu

POETUL M. SĂULESCU:
în seara asta luna trecea peste grădină...
De ce trecea ea oare aşa peste grădină...
Ştiu eu? Poate că duce cevaşilea cu ea...
Sau poate că atuncea când am văzut-o eu
De-aicea, cum trecea,
Ea sta pe loc... şi norii fugeau mereu-mereu,
Într-una pe sub dânsa, goniţi de vânt aşa.
Dar poate ca să fie şi altcumva
Ştiu eu?