Insula misterioasa, Volumul I

Descriere

Insula misterioasă face parte din ciclul romanelor-"robinsonade" ce ocupă un loc deosebit in creaţia lui Jules Veme.
Insuşi cuvantul "robinsonadă" a pătruns in literatură incă in secolul al XVII-lea, cand in multe ţări europene au inceput să apară una după alta zeci de cărţi scrise sub influenţa lui Robonson Crusoe (1719), roman de notorietate mondială ieşit de sub pana scriitorului englez Daniel Defoe. in "robinsonade" era descrisă munca epuizantă, dramatică fie a unui singur om, fie a unui grup de oameni nimeriţi printr-un concurs de imprejurări pe o insulă nepopulată.
In secolul al XIX-lea modele de "robinsonade" au creat cu precădere autorii romanelor de aventuri, accentuand in principiu aspectul senzaţional al subiectului. Spre adeosebire de aceştia, Jules Verne a imprimat romanelor sale un profund sens social, chiar filosofic am putea spune, deşi ele par a fi destinate cititorilor tineri.
Insula misterioasă, unul din cele mai captivante romane de Jules Verne, impreună cu Copiii căpitanlui Grant şi 20 000 de leghe sub mări (care formează o trilogie), incheie piscul strălucitor al lanţului montan de Călătorii extraordinare.
Eroii romanului, naufragiaţi pe un pămant nepopulat, sunt puşi chiar de la bun inceput in condiţii mult mai dificile decat ale predecesorului lor, Robinson Crusoe, care a reuşit să ia de pe corabia sa multe instrumente necesare şi rezerve de alimente. "Robinsonii" lui Jules Verne, naufragiaţi din aer, au fost impuşi să ia de la inceput calea parcursă de omenire: dobindirea focului, confecţionarea arcului şi săgeţii, a uneltelor primitive de muncă, a vaselor de lut pentru "comfortul" casnic, şi abia mai apoi, cu ajutorul acestor ustensile, crearea utilajelor complicate ce le permite să purceadă la lucrări grandioase.
Spre deosebire de Robinson Crusoe, eroii Insulei misterioase nu se reduc doar la vanătoare, la agricultură şi zootehnie. Ei construiesc poduri, sapă canale, inalţă diguri, deseacă mlaştini, extrag zăcăminte, topesc metale, fabrică maşini, instalează telegraful electric, practică cercetările ştiinţifice. La "fabrica chimică" a lui Cyrus Smith se produc acizi, glicerina, stearină, săpun, lumanări, praf, sticlă... Coloniştii obţin zahăr, "pun pe picioare" prelucrarea pieilor şi a lanii...
Acest roman poate fi numit istoria civilizaţiei europene in legătură directă cu istoria dezvoltării ştiinţei...
Noi insă nu asistăm doar la toate operaţiile, ci participăm parcă aievea la activităţile cotidiene ale acestor oameni, legaţi intre ei printr-o prietenie frăţească - atat de exact, convingător şi atat de expresiv sunt descrise procesele de muncă.
Munca liberă a unor oameni liberi, care locuiesc pe un pămant liber, se transformă in minuni. Aici fiecare trudeşte pentru sine şi in acelaşi timp pentru binele intregului colectiv. Rezultatele muncii in comun devin un bun al tuturor. Pentru fiecare in parte şi pentru toţi luaţi impreună munca creatoare devine o primă necesitate viatlă. Aici nu există nici bani, nici proprietate privată, nici acapararea muncii altuia. Aici domină principiul: toţi pentru unul şi unul pentru toţi.
Marinarul Ayrton, care a petrecut doisprezece ani pe o insulă pustie, şi-a pierdut chipul uman, transformandu-se intr-un sălbatic. "Sărman părăsit", il compătimeşte Cyrus Smith. ªi mai departe constată: "Doisprezece ani de singurătate, după o existenţă ticăloasă, poate, sunt in stare să scoată din minţi un om!"
Mărturisirile lui Ayrton - in multe privinţe, capitolul-cheie al romanului - şi apariţia lui Robert Grant, devenit intre timp căpitan al iahtului Duncan, leagă Insula misterioasă cu primul roman al trilogiei.
Tot acolo, intr-o grotă submarină a insulei Lincoln, işi găseşte ultimul adăpost nava Nautilus cu bătranul căpitan Nemo, fost prinţ Dakkar, care şi-a trăit libertatea şi neatarnarea la fundurile mărilor. Iar acum, după mulţi ani, căpitanul Nemo, ocrotitorul tainic al coloniştilor, care a urmărit cu admiraţie activitatea lor pe insulă, se autocondamnă pentru individualism şi separarea sa de lume: "Patria... Acolo merită să te intorci! Acolo trebuie să mori!.... Iar eu mor departe de tot ce-am iubit!"
El moare pe paginile Insulei misterioase, dar continuă să trăiască şi să lupte in romanul 20 000 de leghe sub mări. Ajutorul acordat coloniştilor, destăinuirea sa uneşte Insula misterioasă cu cea de a doua carte a trilogiei.
Viitorul aparţine unor astfel de oameni ca Cyrus Smith şi tovarăşii săi. Munca creatoare, ne demonstrează ei, este nu numai o datorie, ci şi o necesitate firească a omului.