INDIA CLASICA

Descriere

Volumul dedicat perioadei clasice a istoriei indiene (adica infloritoarei evolutii cunoscute de peninsula pana la accesul la putere al principilor musulmani si la islamizarea teritoriului intre secolele X si XII, cu accentele reminiscente din secolul al XVI-lea din sudul teritoriului) apartine unui neobosit cercetator al leaganului de civilizatie si cultura permanent efervescent din acest colt asiatic, Michel Angot (La Caraka-Samhita: Sutra-thana; La Caraka-Samhita: Sarira-thana; Nyaya. L’art de conduire la pansee; Le Nyaya-Sutra de Gautama et le Nyaya-Bhasya de Vatsyayana – text, traducere si note; Yoga. La parole sur le silence; Le Yoga-Sutra de Patanjoli avec le Yoga-Bhasya de Vedavyasa et le Yoga-Varttika de Vijaana-Bhiksu – introducere, text, traducere si note; La Vastu-Sutra-Upanisad).Spatiu civilizator pur, fara a fi dublat de fermitatea administrativa constatata in cazuri la fel de celebre si definitorii in istoria universala (imperiul roman sau cel alexandrin in cazul grecilor), cu iradieri profitabile catre teritoriile adiacente (Cambodgia, Thailanda, Sri Lanka, insulele Bali si Java, platoul afghan si chiar spatiul central-asiatic), regiunea a fost caracterizata de o stare de gratie culturala, de productii arhitectonice (stupa buddhiste si temple hinduse), scrise (texte sanscrite), acestea din urma creatii ale unor generatii de intelepti, ganditori sau filosofi.Imaginarul puternic suscitat de aceasta veche civilizatie, devenit un adevarat miraj coplesitor al Orientului fabulos, avea sa fie completat de descoperirea sanscritei, in secolul al VIII-lea, si studierea ei sistematica in cel de-al XIX-lea, chiar avansarea ei in postura iluzorie de limba a limbilor pamantului. Dar castigul cel mai important aveau sa-l constituie textele scrise in aceasta limba, arogand spatiului indian o aura de intelepciune ancestrala, eterna chiar.Favorizand analiza fenomenelor esentiale si, in acelasi timp, cu un caracter de generalitate si eludand particularitatile regionale sau eterodoxiile pentru care, paradoxal, marele public a manifestat o apetenta informativa constanta, lucrarea lui Michel Angot indeplineste un act aproape purificator in complexitatea receptarii spatiului clasic al Indiei, redand genuitatea glasului ei, depanand propria-i poveste: stranie, mustind de o ilustra eruditie, reclamand rabdare, dar cu atat mai stimulatoare.