Marturisirile unui disident convertit

Descriere

O selectie de eseuri remarcabile din cele mai recente carti ale lui Adam Michnik, abordind teme diverse – istorice, sociale, literare, religioase. Folosindu-si vastele cunostinte de istoric si experienta de revolutionar, Michnik descifreaza pentru cititori lucruri care s-au intimplat chiar sub ochii lor sau apeleaza la trecut pentru a „ilumina” prezentul. Reflecteaza asupra revolutiilor morale, a pericolelor radicalismului, a minciunii si tradatorilor, a politicienilor de ieri si de azi. Volumul, prefatat de cunoscutul politolog Vladimir Tismaneanu, are o postfata semnata de Jozef Tischner, scrisa special pentru una dintre cartile redactorului-sef al Gazetei Wyborcza.

„Personaj intrat in legenda, iubit, admirat, adulat, detestat, ponegrit, contestat, hulit, Adam Michnik este unul dintre cei mai cunoscuti intelectuali critici ai timpurilor noastre. In raport cu el, nimeni nu ramine neutru. Este un magnet al pasiunilor, pozitive si negative. Istoric de mare clasa, indragostit patimas de cultura poloneza, Michnik a fost si ramine un mare nonconformist, un idealist care isi poate adeseori nedumeri amicii prin pozitiile sale acontre courant. Este un spirit eminamente liber.” (Vladimir Tismaneanu)

„Personaj intrat in legenda, iubit, admirat, adulat, detestat, ponegrit, contestat, hulit, Adam Michnikeste unul dintre cei mai cunoscuti intelectuali critici ai timpurilor noastre. In raport cu el, nimeni nu ramine neutru. Este un magnet al pasiunilor, pozitive si negative. Istoric de mare clasa, indragostit patimas de cultura poloneza, Michnik a fost si ramine un mare nonconformist, un idealist care isi poate adeseori nedumeri amicii prin pozitiile sale acontre courant. Este un spirit eminamente liber.” (Vladimir Tismaneanu)

„Michnik este un dusman «visceral» al totalitarismului. Asta inseamna ca Michnik se ocupa de putere. Totusi, nu-l intereseaza atit puterea in general, cit varianta ei patologica – puterea totalitara. Pentru ca puterea totalitara s-a ocupat de Michnik de foarte devreme, Michnik s-a ocupat de puterea totalitara – de comunism, fascism si de consecintele lor europene... Dupa cum singur marturiseste, Michnik cunoaste bine ispitele puterii – mai ales ale celei care justifica violenta. Luptind impotriva ispitei din sine, Michnik se identifica si mai mult cu idealurile democratiei. Nu inseamna insa ca este total necritic la adresa lor. Repeta cu placere o asertiune cunoscuta: «Democratia nu e regimul politic ideal, dar pina acum nu s-a inventat ceva mai bun».” (Jozef Tischner