Cartea nelinistirii

Descriere

Cartea nelinistirii, unul dintre cele mai importante jurnale ale secolului XX, este primul volum din seria de autor "Fernando Pessoa" pe care Editura Humanitas Fiction o dedica marelui poet portughez. Publicata in editii succesive in intreaga lume, Cartea nelinistirii, aparuta intr-o prima forma in 1982, isi urmeaza destinul neincheiat gratie editorului Richard Zenith, care aduce la lumina si descifreaza permanent manuscrisele scriitorului.

O carte aproape mitica, probabil opera cea mai seducatoare a lui Fernando Pessoa. Un monolog interior de o tristete indicibila, care surprinde cu o minutie halucinanta interiorul cu mii de fatete al unuia dintre numeroasele sale heteronime, Bernardo Soares.

"Cine este Fernando Pessoa?" se intreaba Octavio Paz, adeverind inca o data ca opera unuia dintre cei mai importanti, prolifici si proteiformi autori ai secolului XX, "investigatorul solemn al lucrurilor futile", declina personalitatile virtuale coexistand in sine si revelate gratie scriiturii ce atribuie fiecareia o realitate fictiva. Scrisa intre 1913 si 1935 sub forma de panseuri, maxime, aforisme, Cartea nelinistirii, pseudojurnalul pessoan, este o cronica a deziluziei si a deriziunii izvorate din convingerea ca viata e lipsita de noima, iar arta nu-i confera nici un sens. Ferit de privirile contemporanilor, cultivandu-si sistematic forta imaginatiei, Pessoa isi construieste un dublu -- Bernardo Soares -- pe care-l asaza intr-un univers personal ireal si cu toate acestea mai adevarat, pentru el, decat lumea reala. Soares, un umil functionar in costume cenusii, alege sa-si petreaca viata intr-o izolare aproape monahala, mai degraba visand-o decat traind-o, privind-o fara pretentia de a o descifra si proiectand asupra ei propriile emotii pe care le incearca inchis intre peretii camerei unde isi asterne pe hartie disperarea. Soares scrie cu luciditate, indarjire si furie, impingand introspectia pana la limita incomunicabilului. Dar dincolo de zidurile care-l imprejmuiesc se zareste urbea. Peisajul citadin este atat de prezent in toata cartea, incat fragmentele de insemnari incheaga un roman al orasului cu care, de fapt, Pessoa avea o legatura profunda, in genul aceleia pe care Baudelaire o avea cu Parisul, Joyce, cu Dublinul si Kafka, cu Praga. Poate tocmai aceste privelisti din fascinanta Lisabona, cu stradutele ei intortocheate pulsand de viata, poarta cu ele speranta unei posibile evadari.

"Autorul Cartii nelinistirii este omul generic profund ranit de existenta, contemplatorul propriei sale disparitii, care se abandoneaza in instinctul natural, «calauzit numai de ceea ce face trandafirii sa infloreasca si de ceea ce transforma in frumusete moartea frunzelor»." (Dinu Flamand)

Nascut in 1888 la Lisabona, isi petrece copilaria in Africa de Sud, la Durban, unde tatal sau vitreg fusese numit consul al Portugaliei. In 1905 se intoarce la Lisabona. Publica cu regularitate articole in revistele literare portugheze, dar in timpul vietii, in afara de acestea, i-au aparut semnate cu numele propriu doar cateva volume: Antinous (1918), 35 Sonnets (1918), O Banqueiro Anarquista (1922), English Poems I-II si English Poems III (1922), Messagem (1934). Cea mai mare parte a operei sale a fost semnata cu diverse heteronime, carora Pessoa le-a creat personalitati si biografii distincte. Printre cele mai cunoscute se numara Alberto Caeiro -- poetul naturii, Ricardo Reis -- epicureicul, Alvaro de Campos -- modernistul si, probabil cel mai cunoscut dintre ei, Bernardo Soares, caruia Pessoa i-a atribuit scrierea Cartii nelinistirii (Livro do Desassossego, a carei prima editie a aparut in 1982). Pessoa moare in 1935, an in care, pentru criticii literari si pentru cititori, se naste "cazul Pessoa".