Cum am devenit doamna Mao

Mai citisem de Anchee Min Imparateasa Orhidee si ma asteptam cumva la acelasi fir narativ continuu presarat cu notele istoriei vremurilor respective. Insa Cum am devenit doamna Mao e diferita (desi sunt descrise multe din palatele din Orasul Interzis prezente si in Imparateasa Orhidee) si imi dau seama acum dupa ce am terminat-o ca nici nu avea cum sa nu fie asa. Vorbim de alte vremuri si desi cruzimea in istorie a existat dintotdeauna pe cea contemporana o resimtim altfel iar cand seamana si cu ceea ce am trait si noi cu atat mai mult.

Metoda pe care o foloseste Anchee Min, memoriile fictive ale doamnei Mao explicate un paragraf mai jos prin adevarul istoric intrerupe firul narativ (ceea ce la inceput deranjeaza putin) dar te tine ancorat in realitate, riscand altfel sa o iei pe o alee periculoasa a empatiei cu domna Mao. Si asta pentru ca domna Mao a iubit si a suferit mult de-a lungul vietii, incercand sa-si faca o cariera ca actrita, casatorindu-se din dragoste sau pentru ca alta cale sa se salveze de la saracie nu avea si in cele din urma umbra ignorata al celui de-al patrulea sot, liderul comunist Mao Zedong.

Insa aura omeneasca a domanei Mao se disepeaza din cauza caracterului ei razbunator, toate persoanele care in tinerete i-au provocat neplaceri (inclusiv cele din dragoste) nu scapa cruzimii sale care impreuna cu cea a lui Mao insusi au dus la moartea a milioane de chinezi in timpul dictaturii din 1949 pana in in 1976 cand Mao moare.

Desi a fost sotia lui Mao timp de 38 de ani, Jiang Ching (nume pe care i-l da Mao), nu a avut dintoateauna acces direct la putere, acest lucru incepand abia cu Revolutia Culturala din 1965, in care ea a jucat unul din rolurile locotenentilor lui Mao. Rolul - care avea sa fie unul limitat tot de Mao si despre care desi simtea ca este dinainte trasat si presimtea care ii va fi sfarsitul - si-l va juca pana la capat pentru ca se pare ca afectiunea ei pentru el a fost totusi sincera spre deosebire de Mao care era dominat in ultimii ani ai sai de paronia si frica de a pierde puterea sacrificand orice viata era necesara, indiferent ca era vorba de vicepresedintele partidului sau de primul minstru, oameni alaturi de care a cladit partidul si care i-au fost loiali. Cruzime in stare pura. A lui urmand modelul sovietic pe care a incercat sa-l copieze cu "Marele Salt Inainte", vrand sa intreaca Uniunea Sovietica si sa devina cea mai mare putere a lumii, a ei urmandu-l pe el si bineinteles si a altor lideri de state comuniste, pe care am simtit-o pe pielea noastra.

Mao_and_Jiang_Qing_1946La moartea lui Mao in 1976 la varsta de 83 de ani si cand ea are 62 de ani, doamna Mao pica rapid in dizgratie acuzata ca fiind tradatoare (de catre cel care i-a stat alaturi in demersurile ei de-a lungul timpului de a se pastra in gratiile lui Mao) in urma unei scapari din tinerete cand in puscarie ajungand se dezice de Partidul Comunist (eh era si ea tot om, nu? ). Este condamnata initial la pedeapsa cu moartea schimbata ulterior in inchisoare pe viata. Asta in timp ce Mao este venerat ca un zeu, ea ramane in istorie cu titulatura de "demonul cu oase albe", lucru pe care ea insasi il reproseaza in cadrul procesului ce-i este facut (proces televizat in direct, daca tot ne gandim si la comunismul si caderea lui de la noi, e o diferenta totusi...). Dupa 15 ani de inchisoare se sinucide prin spanzurare in 1977. Era diagnosticata cu cancer la gat.

Niste lucruri de aflat si de luat aminte, viata e fragila, ne dam seama inca o data cu evenimentele pe care le traim zilele acestea, oameni care au adus si aduc suferinta si distrugere.

" Inspirata de idee, natiunea raspunde chemarii lui Mao. Toate loturile de teren privat sunt luate si puse in proprietatea guvernului. Taranii sunt incurajati sa "experimenteze comunismul acolo unde traiesc" [...]. In domeniul industriei, Mao promoveaza "otelariile din curtea casei". Localnicilor li se ordona sa-si doneze tigaile, topoarele si ligheanele.

Marele Salt este expresia perfecta a mintii si crezurilor lui Mao, a indraznelii si romantismului sau. El asteapta nerabdator rezultatele. La inceput, viziunea sa e laudata, insa dupa doi ani vin rapoarte despre izbucniri violente intre saraci si bogati. [...] Totul se consuma, inclusiv recoltele pentru plantarea viitoarei recolte, in vreme ce nu se produce nimic. Ultimul depozit al tarii este gol.

Anul 1959 incepe cu inundatii care se continu cu seceta. Tara e cuprinsa de un sentiment de disperare. In ciuda chemarii lui Mao de a lupta impotriva dezastrului - Vointa omului e cea care hotaraste, nu vointa Cerului -, sute si mii de tarani isi parasesc satele de bastina in cautare de hrana. De-a lungul coastei, multi dintre ei sunt fortati sa-si vanda copiii, iar unii dintre ei isi otravesc toata familia pentru a pune capat disperarii. Pana in iarna, numarul mortilor se ridica la douazeci de milioane."

- See more at: http://www.deundevine.ro/2015/11/15/cum-am-devenit-doamna-mao-anchee-min/#sthash.jrtphL7y.dpuf