Pornind de la dualitatea DIVINITATII-LOGOS si fiinta
adanc indurerata,ca oricare dintre noi,nuca cea in doua despicata,(nuca-inchisoarea perfecta,ce cuprinde in ea 4 locasuri,ca si inima omeneasca-temnita gandurilor si adancei simtiri-in ea e cuprins semnul Sfintei Cruci),ar putea reprezenta si dualitatea propriei noastre fiinte:fiinta pamanteana,suspinand amar dupa pieduta patrie cereasca-zidita in existenta la care a fost condamnata,ce poate deveni,insa,prilejul de a transfigura ,de a transcende umanul,castigandu-si paradisul pierdut.Jumatatea de la sfarsitul "calatoriei",este a sufletului curatit de pacat
prin suferinta si credinta,in a carui claritate,ca a crampeiului de apa,in care straluceste steaua nasterii
Mantuitorului in inima noastra.
Am citit de zeci de ori cartea.N-am putut spune de ce.
Fiecare personaj poate fi un arhetip uman,indicand o cale de mantuire-Daria-femeia moderna,cu un sot emasculat,tanjind dureros dupa un strop de tandrete si comunicare prin trup si prin gand,careia Dumnezeu,
pentru rugaciunile parintelui ei duhovnic,este iertata pentru pacatul capital comis,al uciderii chipului lui Dumnezeu din propria-i fiinta(si Iuda ar fi fost iertat,daca ar fi cerut sa fie iertat).Leon-cel care duce la extrem inselarea,dar si pocainta-spovedania publica.Chinezul-convertirea neasteptata.Poate asistand,intelegator si respectand libertatea lui Leon,la mentinera credintei lui si vazandu-i transfigurarea in momentul de dupa confesiunea lui extraordinara...Si mai presus de toti,Atza,ce aflata sub stapanirea stapanului intunericului.Cat de mare putere le-a dat Dumnezeu Preotilor!Daca ei ar fi,toti,constienti de misiunea uriasa ce le-a fost incredintata,n-ar mai fi atat de mare puterea raului...
Iar Iohanna...Cutremuratoarea ei convertire,drumul atat de lung,pregatirea atat de minutioasa ,pe care Dumnezeu a facut-o prinToma(ce nume),caci unii oameni nu pot fi convertiti si nu pot invata,decat prin
iubire,ne fac sa ascultam cu atentie vocea Sf.Inger Pazitor,sa avem rabdare in incercari si sa cautam sa intelegem ca orice"intamplare",face parte din Iconomia divina,avand un rol hotarator in viata noastra.De aceea,desi descrierea intrarii ei in Sfanta Biserica Ortodoxa este minunata,emotionanta si inaltatoare,momentul in care ea inchide zavorul pe dinauntru,mi se pare gestul fundamental-asumarea conditiei si hotararea de a schimba intamplarea in destin,inchisoarea in chilie si inima in viitor templu al Duhului Sfant.Aceasta "carte" m-a facut sa plang,de fiecare data cand am citit-o(pentru ca n-o recitesti niciodata,gasindu-i de fiecare data noi intelesuri si traind noi emotii),spargand impietrirea inimii mele,ce nu se mai incalzea nici in momentul rugaciunii.Mi-e teama sa spun ca e inspirata de Duhul Sfant,dar ca e scrisa sub rugaciune,e evident-o spune si autorul.Exista ceva ce nu poate fi definit,ceva atat de profund,atat de dureros de dulce,picurandu-ti in inima ranita atata dor de Dumnezeu,incat ii doresc autorului multa smerenie,caci ce se intampla cu aceasta carte nu e lucru omenesc.

Daca esti sincer in cautarea ta de A-L afla pe Dumnezeu, o sa gasesti aici o parte din raspuns la intrebarile tale. Sau poate chiar mai mult. DOAMNE AJUTA!

Daca esti sincer in cauta ta de A-L afla pe Dumnezeu, o sa gasesti aici o parte din raspuns la intrebarile tale. Sau poate chiar mai mult. DOAMNE AJUTA!