Ioan Slavici (1848‑1925) rămâne în istoria literaturii române şi în inimile cititorilor nu doar ca nuvelist de prim rang sau ca autor al romanului Mara, ci şi pentru poveştile, basmele, anecdotele culese din gura poporului. Slavici s‑a arătat interesat de culegerea textelor foclorice încă de la o vârstă fragedă. în 1869 îl cunoaşte la Viena pe Mihai Eminescu, prin intermediul căruia ajunge în legătură cu societatea Junimea. De altfel, unul dintre primele texte pe care le publică este un basm, Zâna Zorilor, apărut în numărul din iunie 1872 al revistei Convorbiri literare. Au urmat apoi alte poveşti îndrăgite precum Floriţa din codru, Ileana cea şireată, Limir‑împărat ş.a. La Sibiu, în 1886, vede lumina tiparului bine‑cunoscutul volum Păcală în satul lui.

G. Dem. Teodorescu (1849‑1900) a fost un cunoscut folclorist şi istoric literar muntean. Născut la Bucureşti, urmează cursurile Gimnaziului „Gheorghe Lazăr“, studiind apoi la Liceul „Matei Basarab“. La 20 de ani se înscrie la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti, pentru ca în 1875 să obţină o bursă de studii la Paris, unde avea să rămână doi ani. întors în ţară, se angajează ca profesor şi predă latina şi limba română la liceele „Sf. Sava“ şi „Matei Basarab“, printre elevii săi numărându‑se şi Dumitru Stăncescu.

G. Dem. Teodorescu a avut şi o bogată activitate de gazetar, publicând texte de critică şi istorie literară, felurite recenzii, cronici teatrale, versuri, articole politice, dar mai ales culegeri de folclor în periodice precum Românul, Ghimpele, Suveranitatea naţională, Ateneul Român, Binele public, Convorbiri literare, Columna lui Traian, Familia, Revista literară.

Printre volumele publicate în timpul vieţii se numără încercări critice asupra unor credinţe, datine, moravuri ale poporului român (1874), Cercetări asupra proverbelor române (1877), Literatura populară. Noţiuni despre colindele române (1879), Poezii populare române (1885).