în vremea noastră, în care încercările de a tălmăci marile curente ale istoriei universale au devenit tot mai rare, cartea profesorului Theodore K. Rabb impresionează prin îndrăzneală. Istoricul american, desprinzându-se de preocupări mai vechi, care au făcut din primele sale lucrări exerciţii de erudiţie, îşi pune acum întrebările cărora meditaţia anilor târzii le dă sensul de a îndrepta gândirea noastră spre o problemă majoră: ce a fost Renaşterea şi cât s-a întins în timp. Până când? Până în Epoca Revoluţiei, din care n-am ieşit încă. Veacul al XVII-lea, în care Hugh Trevor-Roper identificase o criză a raporturilor dintre stat şi societate, devine aici crepusculul Renaşterii, pe toate planurile.

Argumentele aduse de autorul nostru sunt convingătoare şi el le culege de oriunde, din calculele savanţilor, din polemicile teologilor şi profeţilor, din concepţia înnoitoare a artiştilor, ca şi din perfecţionarea armamentului, din circulaţia monetei sau din salturile producţiei agricole.

Opera sa va constitui pentru studenţi, ca şi pentru publicul interesat de perspective generale, o lectură constructivă. Căci, dacă se ridică deasupra compilaţiei vulgarizatoare sau a efortului izolat de a preciza o informaţie punctuală, reflecţia istorică rămâne cea mai înaltă operaţie intelectuală.

Andrei Pippidi